Istoria design-ului interior

Stilul Bauhaus

Bauhaus a introdus un concept de design ce urma să domine arhitectura şi designul interior pentru restul secolului: forma urmează funcţionalitatea (form follows function).
Senzaţia unui interior Bauhaus este de contemporaneitate şi de modernitate. Pereţii albi fără lambriuri şi cu baghete înguste reprezentau regula. Tâmplaria ferestrelor trebuia să fie simplă, un nivel cât mai deschis posibil, divizarea spaţiului realizandu-se prin corpuri modulare de mobilier, biblioteci şi servante joase sau printr-un perete parţial din cărămizi de sticlă. Atenţia era concentrată pe modele simple şi funcţionale, produse la nivel industrial.



Bauhaus, faimoasa şcoală de design germană care a avut o inestimabilă influenţă în arhitectura modernă şi în designul industrial şi graphic a fost fondată ca o fuziune între o academie de artă şi o şcoală de arte şi meserii.
Bauhaus s-a bazat pe principiile designerului englez din secolul XIX William Morris pe mişcarea Art and Craft care spune că arta trebuie să întâlnească nevoile societăţii şi că nu trebuie să facă nici o distincţie între artele frumoase şi lucrările practice. De asemenea s-a bazat pe principii avangardiste cum ar fi acela că arta modernă şi arhitectura trebuie să corespundă nevoilor şi influenţelor lumii industriale moderne. Stilul Bauhaus a fost marcat de absenţa ornamentelor şi faţadelor ostentative şi de armonia între funcţional artistic şi tehnic.

Istoria design-ului interior

Stilul Art Deco
Art Deco este un stil decorativ care este în mare parte o extensie a art nouveau-lui francez şi a stilului Aesthetic englez, dar deasemenea include şi elemente de Art and Craft.
Cum se distinge acest stil faţă de celelalte? În esenţă a fost o modernizare a mai multor stiluri artistice şi teme din trecut. Putem uşor detecta în multe exemple de art deco influenţa designului orientului mijlociu şi îndepartat, temele greceşti şi romane şi chiar influenţa egipteană şi cea maya.


În 1930 paleta de culori devine mult mai dominată de alb, negru şi suprafeţe metalice combinate cu nuanţe deschise. Designul decorativ în textile continuă să preia din arta modernă cu influenţe cubiste, în completarea altor stiluri. Formele caracteristice, combinaţii de curbe moi şi unghiuri continuă să fie caracteristica dominanta a stilului.
Art Deco este caracterizat prin forme aerodinamice, netede, modele geometrice şi experimente cu materiale industriale cum ar fi metal, plastic şi sticlă.


Mişcarea Art Deco care a trecut prin Europa şi Statele Unite la începutul sec XX, a semnalat naşterea unei epoci moderne în design. Acest stil distinctiv, marcat de bun gust, materiale de calitate şi excelenta dibăcie a creatorilor, a creat în scurt timp noi standarde în designul de mobilier, arhitectură şi arte decorative.

Istoria design-ului interior

Stlul Art Nouveau

Art Nouveau vine din franceză şi înseamnă noua artă. Aceste curent reprezintă începuturile modernismului în design. Este caracterizată prin stilul puternic decorativ şi prin folosirea formelor naturale.
Art Nouveau nu s-a limitat la picturi sau afişe; el a cuprins toate formele de artă: arhitectură, mobilier, bijuterii, sticlă şi ilustraţii.
În mod particular, Art Nouveau a marcat o revoltă împotriva aspectelor istorice eclectice ale artei victoriene. Şi-a găsit principalele forme în natură, floră şi faună (atât marină cât şi terestră) a tuturor speciilor. Flori, viţă de vie agăţătoare şi cârcei, variate forme de frunze, forme nebuneşti, viaţa marină exotică (incluzând meduze şi anemone), chiar şi insectele au fost cu atenţie interpretate.


Adjectivele folosite de multe ori pentru a descrie elementele Art Nouveau : sinuos, curbiliniu, ondulat, arabesc, floral şi senzual surprind plasticitatea formelor acestui stil. Principala preocupare a reprezentaţilor acestei mişcări a constat în găsirea celor mai bune soluţii de a evita unghiurile şi liniile drepte.


Art Nouneau a creat senzaţie când a explodat pe scenele pariziene şi londoneze la începutul secolului 20. Chiar dacă Art Nouveau-l ne apare acum drăguţ şi inofensiv, adepţii stilului victorian îl găseau şocant şi majoritatea ori îl iubeau ori îl urau. A fost primul stil de design cu adevărat modern, realizând o ruptură cu istoria şi tradiţia şi dărâmând barierele dintre artele aplicate şi artele decorative.

Istoria design-ului interior

Stilul Victorian

Era Victoriană uneşte diferite stiluri şi sensibilităţi. In general se consideră că perioada Victoriană îşi găseşte începuturile în sfârşitul expansiunii politice a lui Napoleon, continuând în domnia Reginei Victoria şi culminând cu primul război mondial în 1914.
Nicăieri în casă dorinţa de ornamentaţii neinhibate, ţesături bogate şi scheme coloristice complexe nu şi-au găsit mai bine locul ca aici. Intenţia era de a creea o cameră care să fie destul de ostentativă încât să se facă remarcată şi destul de confortabilă ca să fie ospitalieră.


Mobilierul stilului victorian era inspirat din cel Elizabethan, clasic grecesc şi formele tradiţionalului Georgian. Materialele textile erau de obicei mai deschise şi mai subtil colorate.
Ironia erei victoriene este aceea că într-o perioadă de progrese rapide şi semnificante în tehnologie, designerii de interior au privit cu insistenţă în trecut pentru a se inspira.


Interiorul a trecut prin trei stagii semnificante în timpul secolului al XIX-lea. În anii domniei reginei Victoria, moştenirea Georgiană de decoraţiuni reţinute şi impunătoare era populară. La mijlocul secolului stilul mai masculine, mai masiv, ca de exemplu Francois Premier şi Renaissance Revival, era mult mai în vogă. În cele din urmă, pe la 1880 stilul s-a schimbat încă o dată într-unul mai luminos, mai strălucitor şi mai feminin.

Istoria design-ului interior

Prin design interior înţelegem nu doar alăturarea fericită a unor piese de mobilier într-un spaţiu ce se vrea a fi modern, frumos şi bineînţeles funcţional. Pentru a face design interior trebuie să cunoaştem şi să înţelegem istoria acestui fenomen. Prin urmare vă vom prezenta pe scurt câteva din cele mai importante stiluri care şi-au lăsat amprenta de-alungul anilor.

Stilul Baroc
Arhitectura în stil baroc era teatrală, extravagantă, având scopul de a exprima bogaţia şi de a uimi privitorul. Spre deosebire de designul renascentist ce se adresa intelectului, ţinta barocului erau emoţiile.
În Roma şi Parisul secolului 17, casele celor bogaţi şi puternici atinseseră noi nivele de dinamism şi grandoare. Totul, de la mobilier pâna la faţadele clădirilor, prezenta o abundenţă de sculpturi (păsări, bestii, fructe şi flori). Elaboratele decoraţiuni copleşeau simţurile, fiind adeseori învecinate cu fantastice lucrări de pictură şi sculptură.


Materialele utilizate erau luxoase: mătase, damasc, catifea, tapet. Culorile erau puternice şi plasate în combinaţii îndrăzneţe, cum ar fi : vişiniu şi ocru, indigo şi auriu. Artele decorative ale barocului erau complicate şi abundente : imense motive florale chinezeşti, modele geometrice sculptate şi pictate, lemn cu inserţii de aur, abanos sau perle.